Startul dinaintea startului

Se spune că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. De cele mai multe ori tind să nu fiu de acord. Să te pregătești pentru ceea ce vrei să faci este cea mai bună strategie ca lucrurile să iasă precum îți dorești. Există, bineînțeles și factorul surpriză, care poate influența rezultatul într-o oarecare proporție, dar când e ușor, toată lumea poate (am mai spus asta într-un articol).

Dar, pentru a fi sigur că ești pregătit pentru ce urmează, este bine să răspunzi la o grilă de întrebări care îți vor clarifica scopurile:

  • Cât de mult contează pentru mine ceea ce fac?
  • De ce am ales să fac asta și nu altceva?
  • Sunt cu adevărat pregătit să reușesc?

Îmi aduc aminte cu plăcere de începuturile carierei mele. Am conștientizat că evoluția mea ca om depindea de ce urma să fac și să construiesc eu însămi. Iar pentru aceasta mi-am folosit pasiunea pe care o aveam (și o am) pentru domeniul meu. Primul pas este întotdeauna să vrei mai mult (și nu mă refer la bani). După care trebuie să-ți definești direcția pe care vrei s-o urmezi, să stabilești cum arată acel „vreau mai mult”. De-abia după aceea, propune-ți un număr de obiective, care decurg din ținta stabilită. În continuare, după ce ți-ai stabilit obiectivul și ți-ai schițat pașii, nu te abate de la planul inițial!

Voi folosi exemplul meu personal deoarece lecția cea mai utilă este cea pe care ai învățat-o singur. Pe scurt, obiectivul meu era să lucrez într-o companie multinațională din domeniul meu. De ce îmi doream o multinațională? Pentru că la acel moment consideram că aș fi avut acces la specializare de excepție și la schimb de experiență între diverse entități. Pe scurt, consideram că este mediul potrivit pentru performanță.

Oferta locală de astfel de joburi era extrem de limitată la acea vreme (anul 2000), iar eu m-am lovit de niște refuzuri care mai mult m-au motivat.

De aceea, mi-am îndreptat atenția în afara țării, către compania la care activez și acum. Cunoșteam produsele din experiența mea anterioară și aveam încredere în ele, dar compania nu avea sucursală regională. Ce oportunitate! Iar din oportunitate am desprins un obiectiv.

Acum, trebuia să conving această companie multinațională că este momentul potrivit să își deschidă reprezentanță în România și să accepte pentru aceasta planul întocmit de mine. Eu, absolventă de agronomie, cu aptitudini dovedite de organizator de echipe (condusesem până la acea vreme chiar și un efectiv de 50 oameni), cu experiență practică în domeniu și cu ceva noțiuni despre ceea ce presupune un business plan, dar culese de prin cărți.

Experiența mea de vânzări, dar și disciplina care m-a caracterizat mereu, s-au dovedit foarte utile deoarece atunci a fost momentul să creez un plan atractiv pentru primul meu client: compania pe care intenționam să o fac atentă la piața locală. Urma să îmi folosesc toate cunoștințele teoretice, resursele, relațiile cu oamenii din piață care aveau încredere în mine și să caut informație pertinentă despre potențialul afacerii din studii, reviste de specialitate sau alte publicații. Mijloacele de informare erau limitate deoarece internetul și chiar telefonia mobilă erau la început.

Deci aveam o motivație puternică, aveam un obiectiv, aveam resurse și urma să descopăr cum, care sunt pașii pentru a-mi atinge ținta. Acești pași au venit răspunzând la  întrebarea : „Cum să îi conving că merită? Care sunt motivele de interes pentru cealaltă parte?”.

Deși atunci nu teoretizam, privind în urmă, consider că am trecut prin câteva etape:

  1. Prima întrebare pentru propria performanță este: Cât de mult contează pentru mine ceea ce fac? Dacă răspunsul este „Contează în măsura în care îmi aduce un salariu mare”, atunci discuția se oprește aici. Reușitele vin atunci când îți dorești dezvoltare personală și evoluție profesională. Dacă te gândești să construiești ceva care să conteze, atunci povestea se schimbă. Începuturile sănătoase sunt cele care pornesc de la „Vreau să fiu mai bun, pot mai mult”, nu de la „Doresc să câștig mai mult”. Câștigurile vin firesc, pe parcurs.
  2. A doua întrebare pe care mi-am adresat-o se referea la obiectiv, la realismul lui:  „De ce am ales să fac asta și nu altceva?”. Răspunsul pe care mi l-am dat: pentru că am cunoștințele necesare, mă pricep foarte bine la partea tehnică, îmi place, iar restul pot învăța pe parcurs.
  3. „A învăța” este o noțiune-cheie pentru reușită. Chiar și noi, oamenii, ne uzăm moral dacă nu ne facem update permanent. Trebuie să prezentăm încredere și să arătăm că merităm să fim acolo, în orice moment. Așa că ultima întrebare înainte de începerea proiectului a fost „Sunt cu adevărat pregătit să reușesc? Dacă aș fi eu de partea cealaltă a baricadei, m-aș alege?”. Răspunsul trebuie să fie întotdeauna afirmativ.

De aici începe provocarea majoră: planificarea proiectului pe etape sau „învățând și facând”. În mod clar aceasta se va adapta la situație, la afacere, la perioada de timp la care vă raportați. Acest topic este dezvoltat pe larg într-un articol separat, foarte util mai ales pentru start-up-uri. Vă invit să îl citiți și aștept întrebările voastre.

 

One thought on “Startul dinaintea startului

  1. Munteanu Mihaela

    Acesta este drumul cunoașterii, libertății dar și al sacrificiului unui antreprenor de succes. Stii cum se spune: ,, Unul din factorii care face diferenţa dintre un antreprenor de succes și unul mediu este modul de gândire”. Recomand acest curs tuturor celor care vor să devină antreprenori de succes. Felicitări, Doriana!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s